24 de ani, sat Roma, județul Botoșani
Are prieteni și pe Facebook și în viața reală
S-a născut cu Sindrom Down. Nu știe cum arată o grădiniță, nu știe cum arată o sală de clasă, pentru că nu a fost niciodată. Însă scrie, citește, adoră să facă sport, desenează. Îi place la nebunie să picteze. Are propria pagină de Facebook, pe care o administrează singură. Are prieteni și în viața reală, prieteni foarte vechi cu care se vede săptamânal.
Pentru că Ancuța participă, atât cât îi permite condiția fizică și psihică, la toate activitățile organizate de către Asociația „Ne Trebuie Speranță” la sediul acesteia din Botoșani. Aici a învățat cum să depășească fricile și cum să răspundă provocărilor de orice fel.
Ancuța își dă silința să realizeze toate sarcinile de lucru chiar și în momente de enervare și de oboseală. Nu ratează nicio competie (sportivă, artistică) la care Asociația reușește să o înscrie. Si așa a reușit să-și depășească timiditatea. Pentru ea, Asociația e Școala, locul unde se simte iubită și, totodată, locul în care a deprins abilități pentru a fi un om independent.
Insă, pentru a ajunge la sediul Asociatiei, Ancuța face naveta de două ori pe săptămână. Asta înseamnă bani de transport pentru 2 persoane, bani pe care părinții nu întotdeauna îi au. Și tatăl și mama feței sunt oameni în vârstă care au trăit toată viața din agricultură. De materialele pe care fata și le-ar dori să le folosească că să picteze nici nu poate fi vorba. Sprijinul comunitatii ar fi, deci, de un real folos. Pentru că Ancuța ar putea devini un adult autonom doar dacă nu întrerupe ședintele de recuperare prin terapie.
